Mulți români care s-au întors acasă după ani de pribegie prin Occident descoperă cu stupoare că orașele lor natale au evoluat conform unei logici extrem de originale: au rămas în anii ’80, dar cu traficul din 2026.
România se mândrește cu peste 300 de localități urbane sub pragul de 100.000 de suflete. Majoritatea abia depășind 30.000 de locuitori, cifră care include câinii vagabonzi și statuile din parcuri. Orăștia, de pildă, ilustrează perfect această categorie: un orășel care și-a păstrat cu fidelitate atmosfera din trecut, dar a adoptat cu entuziasmul auto al prezentului.
În centre urbane aceste pitorești paradoxul primează, populația îmbătrânește și se subțiază, infrastructura seamănă cu decorurile pentru filme post-apocaliptice, iar distanța față de autostrăzi le conferă o farmec medieval pe care investitorii străini nu par să-l aprecieze adevărata valoare.
Jumătatea a doua a secolului trecut a lăsat în urma sa fabrici și uzine care produceau lucruri de care nimeni nu mai avea nevoie după ’90. Un detaliu „minor” care a dus la dispariția a acestor „dinozauri economici”. Privatizările, restructurările și disponibilizările le-au prelungit agonia câțiva ani, într-un efort demn de laude pentru amânarea inevitabilului.
Apoi Românii care au fugit, care pe unde, în căutarea unui trai decent s-au întors acum și au rămas cu gura căscată: cartierele cu blocuri cenușii continuă să fie cenușii (probabil din respect pentru tradiție), clădirile istorice se degradează artistic, dar – surpriză! – străzile sunt acum „inundate” de mașini.
Misterul mașinilor fără destinație
„Stimați șoferi”, se întreabă un cetățean dezorientat, „vă hotărâți unde-i voie să trec fără să-mi risc viața sau vocabularul dumneavoastră?” Întrebare retorică, desigur – la Orăștie, miliția locală are priorități mult mai importante decât siguranța pietonilor. Nu de alta, dar autorităților orășenești le arde de alte planuri și proiecte grandioase, doar grija de cetățeni nu prea.
Un român reîntors din străinătate mărturisește uimit: „Am impresia că totul a rămas ca acum 30 ani. Diferența făcând-o doar traficul. Nu pot să nu mă întreb: „Unde se duce toată lumea cu mașina într-un oraș atât de mic?”
Explicația e simplă și îmbucurătoare: românii au devenit atât de prosperi, merg cu mașina la magazinul de la 500 de metri, își duc copii (de pot chiar în sala de clasă) la școala de la 400 de metri, parchează mașina alandala (de ar fi posibil chiar pe terasă) pentru un ceas să-și bea cafeaua, ar intra și în birou, la muncă, cu mașina (de ce ar conta orele în care blochează centru și că alții sunt în tranzit sau cu treabă. Mai sunt și riveranii ce pun mașina în poartă fără să lase pietonilor spațiu de tranzit. Mai mult, au două, trei, patru mașini pe familie (și cutea-i mică) pentru că o singură ar fi fost prea puțin pentru a bloca eficient trotuarele și benzile unice. Fără să le pese ce zice legea despre parcarea pe trotuar?
Nu înțeleg nici reacția asta „dar eu unde să-mi las mașina?”. Păi te gândești la asta atunci când cumperi casa și/sau mașina… Nu e un motiv să pui viața cuiva în pericol sau în caz mai fericit integritatea fizică, doar pentru că trebuie să parchezi aproape de casă.
Turismul auto-pietonal
Un vizitator entuziast a călătorit prin Arad, Deva, Lugoj, Sibiu și alte bijuterii urbane, constatând cu satisfacție că peste tot domină aceeași filozofie urbanistică: trotuarele sunt rezervate mașinilor, iar pietonii circulă pe carosabil, într-un experiment sociologic fascinant. Revenind apoi în micul Orăștie ardelean, a avut revelația finală: aici conceptul a fost dus la perfecțiune.
Cum spunea și un amic optimist: „Io ț-am zâs că mersu’ pe jos îi pericolos: mai degrabă te taie mașina pe trotuar, decât pe șosauă! Orașu lu Kassay !”, referindu-se, desigur, la moștenirea edilului care a transformat Orăștia într-un exemplu strălucit de urbanistică creativă.
Iată România orașelor mici: unde timpul stă în loc, dar mașinile nu.
Așadar, viitorul acestor localități rămâne la fel de incert ca și locul unde și voie să parcăm sau pe unde au voie pietonii să „mărgă fără să fie înjurați!” .
Fotografii din Orăștie pe fosta „Ulița Vântului”.