10:36, 19 octombrie 2021
Binecunoscut cu un proces de diminuare a credinței în Divinitate și, în același timp a preluării de către stat a unor atribuții economice ale Bisericii, Fenomenul Secularizării s-a produs în țările europene dezvoltate începând din secolul al XIX-lea.
Unul dintre cei mai înverșunați adepți ai Bisericii – Voltaire își exprima astfel ostilitatea: „Ecrasez I´infame” (Striviți infama – adică Biserica). Voltaire însă nu era ateu, el credea în Dumnezeu Atotfăcătorul („Il n´y a pas d´horologe sans horologer”), (Nu există ceasornic fără ceasornicar).
Erorile și uneori chiar crimele Bisericii s-au produs uneori chiar din sânul ei în special după divizarea ei prin Reformă. Putem aminti grozăviile din Noaptea Sfântului Bartolomeu în Franța secolului al XVI-lea ca urmare a unei dușmăni dintre catolici și hugenoți, precum și cele din Elveția, dintre adepții lui Calvin și cei ai lui Zwingli (sec. XVI-XVII).
Creștinii de astăzi se întristează că în numele lui Dumnezeu s-au putut face acțiuni nefericite și uneori criminale.
În cele ce urmează, cu umilința necesară, să încercăm a desluși fondul de idei care a stat la baza secularizării.
Voltaire și alții cu el care au pregătit fenomenul secularizării din secolele următoare condamnau corupția din Biserică, avantajele nemeritate și, în ultimă analiză, încălcarea esenței învățăturilor Mântuitorului.
Care este deci fondul moral al îndepărtării de Biserică și al condamnării ei? O analiză profundă ne duce la concluzia că el reclamă chiar respectarea principiilor creștine: dragostea dintre oameni, dreptate, generozitate, cinste. Adepții secularizării consideră că pentru a pune în practică aceste principii nu e necesară voința lui Dumnezeu. O întrebare turburătoare sugerează că fără învățăturile Creștine aceste minunate idei n-ar fi apărut. Să ne amintim care era componența morală a societăților dinainte de Iisus Hristos, inclusiv cea a marilor imperii: Egiptenii, Asiro Caldeenii, Romanii; lupta pentru supraviețuire prin forță, îmbogățire, cuceriri și pregătirea pentru binele de dincolo de moarte: piramidele la Egipteni și „viața în sânul lui Avram” la Evrei.
O singură excepție față de morala egoistă din întreaga antichitate o găsim în Grecia Antică unde marii filosofi Socrate, Platon și Aristotel au propovăduit despre altă esență decât cele pur materiale. De aceea ei ar putea fi considerați ca precursori ai Creștinismului.
Frații mei creștini, întristați de greșelile din trecutul creștinismului și de dezvoltarea actualei secularizări, încercați să înțelegeți că în esența acestuia tot ideile lui Iisus sunt prezente.
Iisus este pretutindeni unde este Binele!
Sursa: https://www.curentul.info/opinii/paradoxul-secularizarii/